“Sarbatoarea Intampinarii Domnului ne aminteste ca si noi ne vom intalni cu Domnul, precum s-a intalnit cu Dansul dreptul si evlaviosul Simeon. 300 de ani a asteptat el aceasta intalnire si s-a invrednicit de ea in cele din urma, pregatindu-se pentru aceasta printr-o viata buna si curata. El L-a tinut pe brate pe Mantuitorul. Unde ne putem intalni noi acum cu Domnul? Trupeste – nicaieri. Dar Domnul ne-a spus:
Cum? Unirea si intalnirea cu Dumnezeu se face prin rugaciune. In mod deosebit se face printr-o stare de rugaciune neincetata care ne mentine in comuniune cu Domnul in fiecare clipa si in orice imprejurare. In biserica Dumnezeu este prezent in mod deosebit.
„Ochii Mei si urechile Mele sunt in biserica”, a spus Domnul.
La marturisire „Hristos sta nevazut”. La impartasanie primim Trupul si Sangele Domnului si astfel ne unim cu Hristos.
Se povesteste ca cineva a plecat in cautarea lui Hristos si, oriunde mergea, chiar si in biserica, preocupat mereu de vreo grija, nu-L vedea pe Hristos. Dar intalnind bolnavi, schilozi si suferinzi, L-a gasit in ei pe Hristos. In necartirea lor, in rabdare, in blandete. Şi noi putem sa-L gasim astfel pe Hristos.
Batranul Simeon s-a invrednicit si de darul suprem: sa moara in templu la rugaciune. De o astfel de moarte au avut parte si Sfintii Serafim de Sarov, Ioan de Tobolsk si altii. Ca sa mori bine trebuie sa traiesti bine. In plus, este foarte important sa ne rugam Domnului sa ne invredniceasca de sfarsit bun, crestinesc si sa ne izbaveasca de o moarte rusinoasa. Roadele Duhului: smerenia, blandetea, rabdarea, dragostea le vom lua cu noi in vesnicie.
