Prea Sfinţitul Eugeniu Laiu Suceveanul
-arhiereu, cărturar, organizator şi conducător al turmei Lui Hristos-
Arhiereul Eugeniu, cu numele său de mirean Ioan N. Laiu, s-a născut la data de 6 iunie 1894, în satul Certieni, comuna Bârgăoani, judeţul Neamţ.
A fost cel mai mare din cei şapte copii ai lui Nicolae şi Maria Laiu, ţărani răzeşi, cu dragoste de neam, de patrie şi de Biserică.
În satul natal a urmat şcoala primară, apoi după câţiva ani, în toamna anului 1908 când avea 14 ani a intrat ca frate la Mănăstirea Neamţ unde avea un unchi călugăr, Ieromonahul Pimen Gheorghiu.
În anul 1910 pleacă la Mănăstirea Horaiţa împreună cu unchiul său, care este numit casier al mănăstirii. Fiind îndemnat şi sprijinit de unchiul său şi al stareţului Mănăstirii Horaiţa, Arhimandritul Calistrat Dima, tânărul frate Ioan Laiu , urmează cursurile Seminarului Teologic Sfântul Andrei din Galaţi, între anii 1911- 1920. La acest seminar veneau monahi din toate colţurile ţării, care erau dornici de cultură.
În timpul primului război mondial, 1916- 1918, a lucrat ca sanitar la spitalele militare din Botoşani, Galaţi şi Piatra- Neamţ. După terminarea seminarului teologic, în luna august 1920, el este primit în monahism la Mănăstirea Horaiţa de către unchiul său Arhimandritul Pimen Gheorghiu, ajuns stareţ al mănăstirii.
La data de 22 septembrie 1920 este hirotonit diacon de către Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei, la Mănăstirea Neamţ. În toamna aceluiaşi an se înscrie la Facultatea de Teologie de la Cernăuţi pe care o termină în anul 1924 când îşi ia şi licenţa. Aici el are ca mentor spiritual pe Arhimandritul Visarion Puiu, care între timp ajunsese episcop la Hotin. Acesta îl numeşte diacon la Catedrala Episcopală.
În această perioadă, 1 octombrie 1920- 1 iulie 1924 a slujit şi ca diacon la Mănăstirea Agafton din Botoşani. În luna iunie 1925, este hirotonit preot, iar în iulie este ridicat la rangul de Protosinghel. Cu aprobarea Sfântului Sinod la 6 decembrie acelaşi an este ridicat la rangul de Arhimandrit.
În această perioadă, 1924- 1932, el a îndeplinit mai multe funcţii ca: diacon şi preot la Catedrala Episcopală, stareţ al Mănăstirii Dobruşa, şef de birou la cancelaria eparhială şi vicar- eparhial (1925- 1931), consilier referent cu atribuţii de vicar (1931- 1932) şi director al şcolii de cântăreţi (1925-1927).
La 1 mai 1932 trece în eparhia Bucovinei, unde Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc, recunoscându-i valoarea îl numeşte Prefect de studii la internatul Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, iar la 15 august acelaşi an este numit director al Internatului Teologic.
În această calitate s-a îngrijit de educaţia morală şi religioasă a viitorilor preoţi, căutând să-i familiarizeze cu tipicul şi muzica bisericească, cu slujbele bisericeşti, obiecte ce nu erau prevăzute în programa de cursuri a facultăţii.
Concomitent cu direcţia internatului Teologic, el a fost profesor şi direc-tor al şcolii de cântăreţi bisericeşti eparhiale.
Începând cu data de 1 aprilie 1935 el este numit preot la Catedrala Patri-arhală din Bucureşti până în aprilie 1936. Începând cu această dată Ieromonahul Eugeniu pleacă la Paris ca superior al Bisericii Ortodoxe Române din capitala Franţei unde va sta până la 1 februarie 1939. Aici desfăşoară o bogată activitate atât pe plan bisericesc cât şi pe plan naţional.
A reparat biserica şi a îmbogăţit-o cu obiecte noi de cult. A reorganizat comunitatea ortodoxă română, s-a îngrijit mult de studenţii români de acolo.
Reorganizează corul bisericesc care a dat multe concerte de muzică religioasă la Paris şi Strasbourg.
Tot în această perioadă a reuşit să identifice mai multe cimitire ale eroilor români căzuţi în Franţa în primul război mondial luând măsuri pentru buna lor îngrijire. Datorită acestui act patriotic Arhimandritul Eugeniu este decorat de Asociaţia de utilitate publică din Franţa.
Pentru ca biserica românească din Paris să fie cunoscută mai bine el a publicat şi o broşură cu titlul: „L’Eglise orthodoxe roumaine de Paris”.Tot aici el a primit vizita Patriarhului Miron Cristea în iunie 1936.
În şedinţa din 28 octombrie 1938, la propunerea Chiriarhului locului, Arhimandritul Eugeniu este ales arhiereu Vicar pentru Eparhia Bucovinei cu titulatura de Suceveanul, iar la data de 1 februarie 1939 se întoarce în ţară pentru ca mai apoi să fie hirotonit arhiereu în Catedrala din Cernăuţi la 9 iulie 1939 de către Mitropolitul Visarion Puiu.
În timpul celui de-al doilea război mondial (1940- 1944), arhiereul Eugeniu a stat mai mult la Bucureşti unde a îndeplinit mai multe funcţii încredinţate din partea Sfântului Sinod. Astfel îl întâlnim locţiitor de stareţ la Mănăstirea Antim şi director al Tipografiei Cărţilor Bisericeşti.
Tot în acest timp a fost şi locţiitor de episcop la Constanţa, Buzău şi Craiova. Între anii 1945- 1948 arhiereul Eugeniu îndeplineşte mai multe funcţii încredinţate de Sfântul Sinod apoi vine la mănăstirea Neamţ ca Profesor de Studii Biblice la seminarul mănăstirii (1 ianuarie 1949- 1 iulie 1951). Apoi i se încredinţează conducerea Mănăstirii Cucoş din Dobrogea unde stă până la 1 octombrie 1957, când se retrage la Horaiţa, mănăstirea sa de metanie unde îşi petrece în smerenie, simplitate şi rugăciune ultimii ani ai vieţii sale pământeşti.
În dimineaţa zilei de sâmbătă 1 aprilie 1967, în liniştea şi rugăciunea mănăstirii a încetat din viaţă Arhiereul Eugeniu Laiu în vârstă de 73 de ani.
Înmormântarea a fost oficiată marţi 4 aprilie de către Înalt Preasfinţitul Iustin, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, fiind îngropat în cimitirul mănăstirii.
